As Vrea Sa Mor Pentru O Zi Review

Când soarele a început să bată în geamul garsonierei sâmbătă dimineața, Andrei a tras aer în piept cu o forță care l-a durut. Inima a pornit ca un motor vechi, hârâind. S-a ridicat, și-a luat telefonul și l-a sunat pe Sorin.

— Salut, băi. Voiam doar să-ți spun că am cei 50 de lei pentru Mihai. Și că diseară dau eu berea. As vrea sa mor pentru o zi

, cel mai bun prieten, tăcea. Nu a scos un cuvânt toată seara, dar când s-a întors acasă, Andrei l-a văzut prăbușindu-se pe hol, plângând în hohote. Când soarele a început să bată în geamul

Sufletul lui Andrei plutea acum deasupra patului. S-a privit – părea mai împăcat decât fusese în ultimii zece ani. S-a gândit la melodia „Aș vrea să mor pentru o zi” a lui Liviu Guță sau la varianta lui Vali Vijelie , celebre în cartier, unde versurile despre testarea prietenilor sunau mereu a clișeu. Acum, el era cel care punea totul la încercare. — Salut, băi

Nu mai voia să moară nici măcar o oră. Viața era zgomotoasă, complicată și uneori nedreaptă, dar era singurul loc unde putea să audă vocea mamei sale sau să simtă căldura unei strângeri de mână.

Liniștea pe care o căutase Andrei nu era deloc poetică. Era rece și goală. A realizat că „moartea pentru o zi” nu era despre el, ci despre golul pe care îl lăsa în ceilalți.

Seara, s-a dus la barul unde se întâlnea cu „frații” lui.