Avea nevoie de adăpost. Cu ultimele fărâme de energie, a început să sape în zăpada acumulată lângă o jepi. Nu era un iglu de poveste, ci o grotă strâmtă, suficientă cât să-l ferească de vântul care tăia ca un brici. Odată intrat, liniștea a devenit asurzitoare.
Orele s-au scurs într-o agonie de tremurături necontrolate. Pentru a rămâne treaz, a început să-și spună povești cu voce tare, să recite poezii uitate din școală, să-și planifice viitorul până la cel mai mic detaliu. Fiecare respirație era o victorie. SupravieЕЈuire
Dorești să continui povestea cu acestei experiențe sau vrei să schimbăm decorul într-un mediu urban de supraviețuire? Avea nevoie de adăpost
nu este despre eroism, ci despre încăpățânare. ci o grotă strâmtă